Legenda spune că spre sfîrşitul domniei lui Alexandru cel Bun, nu departe de locul unde este acum mănăstirea, se afla un schit mărunt de călugări. În iarna lui 1440, o hoardă de tătari a năvălit pe cai iuţi, trecînd prin foc şi sabie călugării de la schit. Unul din călugări a apucat să scape, nu înainte de a lua icoana Maicii Domnului din iconostas, ce fusese adusă acolo de un stareţ bătrîn din Muntele Sfînt. A fugit spre pădure, dar a fost atins de o săgeată. A fost găsit mort de tăietorii de lemne, chircit într-o rîpă, dar neatins de fiarele pădurii. De icoană nu s-a mai ştiut nimic multă vreme, pînă în timpul domniei lui Ioan Vodă cel Viteaz, cînd printr-o minune dumnezeiască iar s-a arătat oamenilor. În primăvara anului 1575, pe la Bunavestire, pe cînd Măria Sa cobora pe valea Bîrladului, a cumpărat pentru oştire sute de oi şi miei. Oierul Ion Breţcani a vîndut domnitorului toată turma şi, cu măgarul cu samarul plini de galbeni, s-a îndreptat spre casă. Spre seară a tras la casa unor gospodari şi în timp ce se cinsteau cu o ulcică de vin, şi-a adus aminte că a lăsat afară pe măgar sacii cu galbeni. A ieşit rapid, dar măgarul dispăruse. Starostele vînătorilor i-a liniştit spunîndu-le că măgarul are obiceiul să plece şi să se odihnească într-o poiană la rădăcina unui copac. Oierul şi slugile au luat cîteva torţe şi au plecat spre Poiana Stejarului. Acolo, urechiatul stătea neclintit ca o stană de piatră, îngenuncheat, cu fruntea lipită de coaja zgrunţuroasă şi cu ochii aţintiţi spre scorbura stejarului. Ciobanii au încercat să îl ia de acolo, dar deodată, pădurarul care i-a însoţit, mut de uimire, le-a arătat în scorbură trei luminiţe albastre, verzui, ce licăreau în formă de cruce. S-a aplecat în scorbură, a răscolit cu coada baltagului şi sub privirile mirate a celor din jur a scos o icoană mare, ferecată în argint, năpădită de vitregiile vremii. Uluiţi, ciobanii au căzut în genunchi şi făceau necontenit semnul crucii. Unul din ei şi-a amintit de icoana dispărută de la schit. Fiind convins că Maica Domnului i-a îndrumat paşii către copac, moş Iftene pădurarul şi oierul Ion Breţcanu, s-au legat să ridice acolo biserică cu hramul Adormirii Maicii Domnului. În timp, s-a ridicat alături şi un schit care a purtat numele de "Măgarul", iar stareţ a ajuns bătrînul pădurar, care şi-a luat numele de Pahomie.
foarte frumoase fotografiile imi plac foarte mult .......bravo... eu sunt din zona manastirei....dar traiesc in strainatate si m-ea facut foarte multa placere sa vad aceste poze
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.