791 poze   83539 vizite

Manastirea Magaru-Vaslui

Legenda spune că spre sfîrşitul domniei lui Alexandru cel Bun, nu departe de locul unde este acum mănăstirea, se afla un schit mărunt de călugări. În iarna lui 1440, o hoardă de tătari a năvălit pe cai iuţi, trecînd prin foc şi sabie călugării de la schit. Unul din călugări a apucat să scape, nu înainte de a lua icoana Maicii Domnului din iconostas, ce fusese adusă acolo de un stareţ bătrîn din Muntele Sfînt. A fugit spre pădure, dar a fost atins de o săgeată. A fost găsit mort de tăietorii de lemne, chircit într-o rîpă, dar neatins de fiarele pădurii. De icoană nu s-a mai ştiut nimic multă vreme, pînă în timpul domniei lui Ioan Vodă cel Viteaz, cînd printr-o minune dumnezeiască iar s-a arătat oamenilor. În primăvara anului 1575, pe la Bunavestire, pe cînd Măria Sa cobora pe valea Bîrladului, a cumpărat pentru oştire sute de oi şi miei. Oierul Ion Breţcani a vîndut domnitorului toată turma şi, cu măgarul cu samarul plini de galbeni, s-a îndreptat spre casă. Spre seară a tras la casa unor gospodari şi în timp ce se cinsteau cu o ulcică de vin, şi-a adus aminte că a lăsat afară pe măgar sacii cu galbeni. A ieşit rapid, dar măgarul dispăruse. Starostele vînătorilor i-a liniştit spunîndu-le că măgarul are obiceiul să plece şi să se odihnească într-o poiană la rădăcina unui copac. Oierul şi slugile au luat cîteva torţe şi au plecat spre Poiana Stejarului. Acolo, urechiatul stătea neclintit ca o stană de piatră, îngenuncheat, cu fruntea lipită de coaja zgrunţuroasă şi cu ochii aţintiţi spre scorbura stejarului. Ciobanii au încercat să îl ia de acolo, dar deodată, pădurarul care i-a însoţit, mut de uimire, le-a arătat în scorbură trei luminiţe albastre, verzui, ce licăreau în formă de cruce. S-a aplecat în scorbură, a răscolit cu coada baltagului şi sub privirile mirate a celor din jur a scos o icoană mare, ferecată în argint, năpădită de vitregiile vremii. Uluiţi, ciobanii au căzut în genunchi şi făceau necontenit semnul crucii. Unul din ei şi-a amintit de icoana dispărută de la schit. Fiind convins că Maica Domnului i-a îndrumat paşii către copac, moş Iftene pădurarul şi oierul Ion Breţcanu, s-au legat să ridice acolo biserică cu hramul Adormirii Maicii Domnului. În timp, s-a ridicat alături şi un schit care a purtat numele de "Măgarul", iar stareţ a ajuns bătrînul pădurar, care şi-a luat numele de Pahomie.
magarul...
magarul...
eroul legendei
eroul legendei
drumul spre manastire
drumul spre manastire
manastirea
manastirea
intrarea
intrarea
chiliile
chiliile
imprejurimile
imprejurimile

Comentarii album • 3
anonim
simona 7 ianuarie 2011  
foarte frumoase fotografiile imi plac foarte mult .......bravo... eu sunt din zona manastirei....dar traiesc in strainatate si m-ea facut foarte multa placere sa vad aceste poze
Raportează
lalea 16 aprilie 2010  
minunata legenda!superbe peisaje!
Raportează
harliscaflorin 13 februarie 2010  
foarte frumoasa legenda,in care este si un sambure de adevar,foarte frumos
Raportează
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.